“Nu există lege mai mare în jurnalism decât aceea de a spune adevărul şi de a înşela diavolul.”
Walter Lippmann
În ultimii ani, etica mass-media a devenit un subiect extrem de dezbătut, încercându-se o clarificare a valorilor etice şi morale pentru jurnalism. Etica nu este doar o chestiune de coduri de conduită, sau reguli care trebuie urmate, etica reprezintă o teorie a moralei şi presupune posedarea unui set de principii generale (pe baza cărora se discerne binele de rău), analizarea faptelor concrete, a acţiunilor ori caracterelor, din perspectiva acestor principii. Etica ţine de capacitatea fiecărui jurnalist în parte, de a respecta setul de valori în diferite situaţii limită şi de a reda informaţiile ţinând cont de obiectivitate, adevăr şi corectitudine. Etica se traduce şi în profesionalismul deciziilor luate de jurnalişti şi poate fi considerată ca o etică a comunicării, deoarece comunicarea este esenţa sistemului media.
Cum ar putea etica jurnalistică să nu includă obligaţia de a căuta adevărul? Adevărul în comunicare este imperativ pentru orice persoană care este responsabilă să comunice, mai ales în cazul organizaţiilor puternice care transmit un flux permanent de ştiri. Cum pot pretinde jurnaliştii că informează cetăţenii, dacă nu urmăresc în transmiterea informaţiilor, standarde obiective?
Etica este cunoscută în general ca o disciplină intelectuală, ataşată filozofiei sau disciplinelor umaniste, dar etica nu se ocupă doar cu probleme de ordin teoretic, ci, spre deosebire de alte discipline filozofice, este destinată practicii. Punctul său de plecare este de a prescrie ce este răul şi care este calea de evitare a consecinţelor sale.
În literatura de specialitate, etica mass-media este tratată după aceleaşi valori şi norme profesionale. De exemplu, în cartea“ Doing Ethics in Journalism”, autorii consideră că responsabilitatea mass-media este de a informa publicul cu privire la drepturile lor de a cunoaşte evenimentele publice. În ceea ce priveşte etica, Jay Black este de părere că jurnalistul nu trebuie să fie influenţat în munca lui de alţi factori externi cum ar fi acceptarea unor cadouri sau călătorii gratis. Deasemenea, jurnalistul trebuie să evite plagiatul şi să nu publice o ştire dacă aceasta nu a fost verificată din cel puţin trei surse. În aceeaşi lucrare este prezentat faptul că Societatea Jurnaliştilor Profesionişti din Statele Unite ale Americii acordă un interes major problemei eticii în mass-media. Codul etic pentru jurnalişti scris în 1926 a fost revizuit de foarte multe ori pe parcursul timpului, însă confuzia jurnaliştilor în ceea ce priveşte etica mass-media continuă sa persiste.
Atât cartea “ Doing Ethics in Journalism” cât şi lucrarea “ Etica mass-media” invocă necesitatea existenţei unui cod etic propriu pentru fiecare ziar sau televiziune în parte, care să conţină un set de valori, norme şi principii după care jurnaliştii să actioneze în conformitate cu consecinţele profesionale. Etica nu trebuie confundată după cum scrie şi mai sus, cu legea, etica se referă la moralitatea lucrurilor făcute din punct de vedere individual sau profesional.
Autorii cărţii “ Etica mass-media” oferă un studiu de caz care dezbate regulile de etică în ceea ce priveşte redarea completă a informaţiilor. Cazul de la Liverpool cu cei doi băieţi de 10 ani care au ucis un alt copil de 3 ani. Pe marginea acestui incident, un ziar din SUA a considerat important să nu limiteze accesul cititorilor la informaţii şi a tipărit numele inculpaţilor, în vreme ce un post de televiziune din Londra nu a dezvăluit identitatea inculpaţilor. Orice decizie implică o serie de valori (profesionale, morale, logice etc), iar ziarul din SUA a acţionat potrivit concluziei ce îşi are rădăcinile în valorile lui şi anume că cetăţenii au dreptul să fie informaţi cu privire la ştirile de interes public. Acest ziar preţuieşte norma profesională potrivit căreia “ informaţiile importante trebuie difuzate fără ezitare, fiecare persoană având dreptul la adevăr”.Decizia pe care a luat-o acest ziar ridică o întrebare, dacă este mai important să spui adevărul sau să respecţi intimitatea unei persoane? În cazul de faţă este vorba despre intimitatea familiilor inculpaţilor. Postul londonez nu a dezvăluit numele chiar şi cu riscul de a pierde din credibilitate, însă nu a vrut să afecteze familiile asasinilor.
Corectitudinea este o valoare importantă pentru munca realizată de jurnalişti. Aceasta se referă la urmărirea adevărului şi raportarea de informaţii fără implicaţii personale, interese etc. Însă jurnalistul nu poate spune adevărul complet în fiecare poveste, pentru că faptele concură unul împotriva celuilat şi pentru că informaţiile suplimentare trebuie să vină în timp. Autorii lucrării “ Ghid de stil cu norme etice pentru jurnalişti” care sunt ei înşişi jurnalişti, declară: “Vom încerca cu orice preţ să fim obiectivi şi corecţi. Asta deşi obiectivitatea şi corectitudinea absolute sunt imposibile. Fiecare reporter aduce cu sine propriul bagaj de atitudini şi vederi asupra lumii şi propria personalitate. Scriind un material pe un subiect contradictoriu vom avea grijă să solicităm opinia tuturor părţilor implicate.” Argumentul adus de jurnalişti pentru aceste principii de obiectivitate şi corectitudine este credibilitatea ziarului care este de importanţă vitală.
Acest articol prezintă principalele linii directoare, etice, după care trebuie sa se ghideze jurnalistul în munca pe care o face. O etică a comunicării presupune stabilirea unor valori etice fundamentale care să caracterizeze demersul jurnalistic: respectul pentru cuvinte, sinceritatea ca normă, respectul pentru oameni, cultul adevărului, alegerea semnificativă, promovarea unui climat sănătos, acurateţea ştirilor, obiectivitatea, corectitudinea. Dacă nu sunt cunoscute şi puse în practică principiile de bază ale unei etici mass-media, consecinţele pot fi grave.
Textul este principalul element al discursului jurnalistic. Un text poate fi judecat din punct de vedere deontologic în funcţie de respectarea adevărului faptelor sau credibilitatea pe care o formează. Orice jurnalist trebuie sa cunoască faptul că are dreptul să scrie doar ce ştie că este corect. El trebuie să fie moderat în judecăţi de valoare, în exprimarea propriilor convingeri sau credinţe, obiectivitatea trebuie sa se regăsească în orice ştire.
Orice agenţie mass-media trebuie să-şi formeze un cod etic prin care să acţioneze. Aceste coduri de conduită sunt diferite de la agenţie la agenţie şi conţin valorile înrădăcinate în trecutul publicaţiei respective. Aceste valori şi norme sunt transmise de la jurnalist la jurnalist, iar etica profesională este respectată în funcţie de capacităţile fiecărui jurnalist de a decide corect în situaţiile mai puţin obişnuite.
În concluzie, toate acestea sunt condiţiile fără de care un jurnalist nu poate să fie un adevărat profesionist. Cel care decide categoria în care se încadrează un eveniment este publicul, însă cel care formează în timp cunoştinţele şi dorinţele publicului este chiar jurnalistul. Pentru a putea fi un adevărat profesionist în acest domeniu, un jurnalist trebuie sa-şi respecte publicul, să respecte etica profesională a publicaţiei pentru care lucrează şi nu în ultimul rând, să se respecte pe sine.
sizzlefizzle 